Momente bune si rele in ultima luna

Pe 2 martie consideram ca am ghinion si ma intrebam ce mai urmeaza. Auziti, nevar evar sa nu va intrebati treaba asta, fiindca este cineva dupa colt cu o papusa voodoo si spune: A, nu-ti ajunge, mai vrei? Las’ ca-ti dau io! Si, probabil, mai sunt si alte persoane care considera ca nu meriti ceea ce ai si se roaga noapte de noapte sa ti se intample ceva… Eu mai stiu? Pe 4 martie, si anume duminica dimineata, iese barbatul meu pe balcon sa se intinda si el in frigul diminetii si vede cioburi langa masina. Speriat, stupefiat, fuge ca din gura de sarpe afara. Fiindca in curte era o rampa plina cu un munte de zapada, nu puteam parca masina mai sus, drept urmare am lasat-o la baza curtii, langa strada. Se duce omul meu jos si gaseste geamul spart. Prima oara eu m-am gandit c-o fi fost ciobit si de la frigul acela s-a crapat si s-a spart, DAR NU! Era spart cu o piatra! Ne-au furat statia radio (si cand te gandesti ca aveam GPS-ul in torpedou, dar din fericire nu s-au uitat si acolo) si au fugit, mai multa paguba au facut decat au luat.