Sinceritatea bulgarului. Vami

Romania nu mai este de mult pitoreasca, ba de ceva vreme nu o mai gasesc nici macar interesanta. Poate ca acum ceva vreme consideram altfel vremurile si scenetele la care eram martor. Astazi am inceput sa-i invidiez pe comentatorii sau gazetarii care mai gasesc pe scena publica subiecte interesante… Basescu si-a chemat guvernul la ordine si si-a manifestat ingrijorarea fata de mersul treburilor tarii si toata floarea presei freamata cautind dedesubturi daca nu rezolvari. Poate ca asta e treaba presei acum si o inteleg cum inteleg si rolu-i docil de copil de mingi fara imaginatie in fata autoritatilor care sfideaza si umilesc realitatile si pe traitorii lor. Nu ma astept la nimic, nici la remanieri, nici la legi care sa aduca solutii. (Cred ca sunt inca pina peste poate de obosit…) Asa ca gindesc ca, probabil, acum singurul lucru bun ce ni se mai poate intimpla este falimentul care, ar mai putea da cu fundul de pamint un stat evident esuat (si nu ma refer la notiunea de Stat cit la continutul acestuia la noi). Am gasit azi o declaratie a primului ministru bulgar, Boiko Borisov, care mi-a placut, spunind ca statul bulgar s-a transformat intr-un aparat urias de furat de la proprii sai cetateni… Basescu si Boc au mimat si ei ceva din chestia asta pentru o zi, ca de atitea alte dati, satisfacuti de ecourile produse. Sunt curios care-au fost mai sinceri, bulgarul sau ai nostrii? Daca sinceritatea bulgarului este cea a unuia care nu mai are nimic de pierdut sau a unuia gata sa ia taurul de coarne atunci inteleg si (inca) jumatatile de vorbe ale… alor nostri. ;) Servus, Blogolume! Andrei ma sfredeleste, din nou, cu nefacutele… mele! Paul mestereste… vamile Liei si gasesc in asta un ceva admirabil cu deschidere spre… altceva: de-ale… Zazuzei... La Orry vad cum Donna poate fi… barbata! Teo ma… loveste la suflet, cum numai el stie, cu muzici frantuzite. Aleg Aznavour… Cella imi povesteste despre o intilnire. Ca despre o vindecare de lumina… La Ioan ramane, persista, Intrebarea… Ca o binete! P.S. - Mi-e dor de-o… vama… veche. De-aici si muzichia… veche… Fara vami.