Fleacuri

Orice am spune, oricat am sustine ca nu-i asa, noi… FEMEILE, suntem innebunite dupa fleacuri. Fleacuri numesc eu acele gesturi marunte care sunt facute pe moment, fara a oferi in prealabil o atentionare, fara a spune ca am vrea acele lucruri. Atunci cand le primim suntem incantate peste masura si tresarim fiindca stim ca voiam acele lucruri dar nu ne asteptam. Suprizele de acest gen ne fac viata mai frumoasa. Eram zilele trecute intr-un taxi, era 8 martie. Se apropie de portiera din spate un individ, cand taximetristul oprise la semafor. Da sa deschida portiera iar eu m-am cam speriat ce-i drept. Deschide, imi zambeste fermecator si imi intinde un superb trandafir: “sarut-mainile domnisoara, va uram la multi ani si vrem sa stim ca va pretuim”. Gestul respectiv mi-a postat un zambet tamp pe fata, unul de care greu am scapat. De ce ne incanta peste masura astfel de gesturi nu stiu, dar nici nu as vrea sa stiu. Cert este ca am inceput sa recunosc ca-mi plac si ca ma fac sa ma simt bine. Mi-am negat mult timp aceasta latura. Credeam ca o femeie independenta, o femeie care vrea cariera nu ramane impresionata de fleacuri. Ei da!!! Cred ca ne sta in sange de fapt. Ne place! Ne place sa primim, sa fim rasfatate, sa fim alintate, sa primim ciocolata chiar daca nu o mancam (da, eu fac parte din categoria “mananc ciocolata de 2 ori pe an si atunci numai o ciocolata anume”), ne place sa primim cadouri marunte dar care se muleaza perfect pasiunilor noastre, ne place sa fim ascultate desi poate uneori ceea ce spunem nu intereseaza pe altii, ne place sa primim un feed-back, sa mergem la teatru, la film, la opera, sa bem vin din pahare cu picior, sa fim respectate, sa ni se deschida usa, sa ni se zambeasca la salut, sa fim complimentate, sa ni se aprinda tigara, sa fim conduse pana la trepte, sa ni se ofere ajutorul desi nu avem neaparata nevoie de el. Intr-adevar, suntem tare complexe.